Medicii l-au condamnat la o viață de coșmar: copilul care nu vorbește, nu merge și mănâncă printr-un tub

VIAŢA DUPĂ MALPRAXIS. Sebastian Lungu a rămas cu grave sechele din cauza medicilor care i-au lăsat mama nesupravegheată când l-a născut. La 5 ani, e la stadiul de bebeluş: nu vorbeşte, nu poate să meargă şi mănâncă printr-o sondă.

Acum patru ani, cazul lui Sebastian Lungu a cutremurat o ţară întreagă, iar tragedia lui a ajuns şi în "New York Times". În august 2007, bebeluşul se năştea cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, pentru că, timp de o oră, mama lui fusese lăsată nesupravegheată de medicii care erau în acea noapte de gardă la Spitalul Universitar din Bucureşti.

Bebeluşul s-a zbătut între viaţă şi moarte şi, chiar dacă a supravieţuit ca prin minune, părinţii au adus acasă un copil cu sechele neurologice grave, care nu vedea, nu auzea, nu se mişca, nu plângea şi nu putea fi hrănit decât printr-un tub.

Medicii şi asistentele care au lăsat gravida nesupravegheată au fost acuzate de malpraxis, părinţii au mers în instanţă, au deschis nenumărate procese, iar după aproape cinci ani, s-a dat o singură decizie definitivă: una din asistente a fost propusă pentru excluderea din profesie.

Alte patru persoane, printre care medicul care trebuia să asiste naşterea, sunt urmărite penal, dar dosarul se mişcă greu şi nimeni nu a fost, până în prezent, audiat.

Explicaţia medicilor: "Faceţi parte dintr-o statistică"

Sebastian Lungu avea toate şansele să meargă acum la grădiniţă şi să se joace cuceilalţi copii de vârsta lui. Toate investigaţiile pe care Gina le-a făcut în timpul sarcinii nu au ridicat nicio suspiciune.

Ghinionul a făcut ca în noaptea în care a ajuns la spital (3 august 2007), o asistentă să plece din tură cu 20 de minute mai devreme, iar cealaltă să intre cu 25 de minute mai târziu. Timp de 45 de minute, femeia, care era pe punctul de a naşte, nu a fost consultată de niciunul din cei şase medici de gardă, iar doctorul Mirela Moarcăş, care îi urmărise sarcina, a intrat pe uşă când năştea.

Copilul a stat cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, timp în care creierul a fost privat de oxigen. "Când s-a născut, Sebastian nu a plâns, nu s-a mişcat, l-au pus lângă mine cu spatele pe o măsuţă cu rotile şi era vânăt. Doctorul mi-a zis că este ameţit de anestezie, deşi efectul trecuse de mult", îşi aminteşte Gina.

Între timp, familia care aştepta afară a intrat în panică. "Am aflat de la o femeie de serviciu că lucrurile nu stau tocmai bine. La un moment dat, a ieşit o asistentă cu el în braţe, înfăşurat într-o păturică, fără să fie conectat la oxigen", reface firul acelei nopţi Marius Lungu, tatăl lui Sebi. Copilul a fost transferat la Terapie Intensivă, unde "medicii s-au purtat exemplar", spune mama, dar "răul fusese deja făcut".

"În timp ce se zbătea să trăiască, alţii se zbăteau să facă actele dispărute. Raportul de gardă de la ginecologie a dispărut în acea noapte", se revoltă mama copilului.Medicii s-au acoperit unii pe alţii, iar singura explicaţie aruncată în răspăr părinţilor a fost că "fac parte dintr-o statistică".

"Riscam în orice moment să-l omor dacă îi înfigeam tubul în plămâni"

După trei săptămâni petrecute în spital, părinţii au adus acasă un copil care "nici măcar nu plângea, nu vedea şi nu auzea".

"Un copil care nu se putea şi nu se poate alimenta singur. Care trebuia gavat , adică să-i introduc un tub pe gură până în stomac de opt ori pe zi, cu riscul de a-l omorî dacă aveam ghinionul să i-l înfig în plămâni", retrăieşte mama tragicele momente.

Perioada de adaptare la noua viaţă a însemnat o luptă contracronometru. Părinţii au şi acum lipite pe uşă patru foi A4 cu tot ce au de făcut şi, privind în urmă, se miră şi ei cum au rămas întregi la minte.

"Sebastian făcea crize de epilepsie, se zbătea, urla, scotea tubul din stomac. Nimeni nu îşi poate imagina ce înseamnă să intri noaptea în camera copilului ca să să-i bagi tubul pe gură. Eu îl ţineam , Gina i-l băga. Nu dormeam mai mult de 2 ore pe noapte, dar niciodată legate, îl supravegheam cu rândul", povesteşte tatăl.

Recunoaşte însă că nu aveau unde să fugă. "Când treci printr-o perioadă grea, te ajută să ştii că se termină în câteva luni, câţiva ani. Dar când ai perspectiva unei vieţi trăite aşa... E ca şi cum de mâine eşti luat din viaţa ta normală şi frumoasă şi eşti teleportat într-o lume crudă", răbufneşte Gina.

"Băteam cu polonicul în capac ca să-l facem să reacţioneze"

Sebastian a început kinetoterapia de la 6 săptămâni. Părinţii l-au plimbat săptămâni la rând într-un coşuleţ între spitale, până când au luat hotărârea să nu-l mai chinuie şi să-i angajeze un terapeut la domiciliu, ceea ce a crescut şi costurile.

Cazul a fost atunci foarte mediatizat, s-au făcut nenumărate campanii de susţinere, s-au strâns fonduri, iar Ministerul Sănătăţii i-a trimis cu Sebastian la recuperare la Viena, pe când avea 4 luni.

A urmat o lună de recuperare şi în Germania, după care părinţii nu şi-au mai permis să plătească 1.000 de euro pe zi. Medicii de acolo i-au făcut o evaluare amplă, însă diagnosticul a rămas acelaşi, la fel de greu de pronunţat- encefalopatie hipoxic ischemică perinatală, adică dobândită în timpul naşterii.

În cazul lui Sebastian nu există o operaţie-minune care să-l salveze. Este dependent de recuperare, iar evoluţia este extrem de lentă. Părinţii au muncit pentru fiecare progres şi l-au savurat din plin.

"Au fost luni când Sebastian nu era conectat la realitate, când aşteptam să moară din clipă în clipă. Am reuşit să-l facem să vadă şi să audă la 6 luni printr-o diversiune cu jucării, prin contraste vizuale, stimulare acustică, dar a fost extrem de greu. Într-o zi reacţiona la un sunet, a doua zi nu mai răspundea la acel sunet. Ajunsesesm să batem cu polonicul într-un capac de inox să vedem la ce sunete reacţionează. La şase luni a zâmbit pentru prima oară şi ne întrebam dacă a fost real", zâmbeşte mama lui Sebastian.

Mama, nevoită să-l lase pe copil în grija bunicilor

Recuperarea (kinetoterapie, logopedie şi terapie ocupaţională) şi medicamentele îi costă pe părinţi peste 5.000 de lei pe lună. Ca să-l poată întreţine, Gina a fost nevoită să se întoarcă la serviciu, iar pe Sebastian l-au lăsat în grija bunicilor, în Alexandria, de doi ani, unde îşi continuă terapia zilnic.

Nu le-a fost uşor să se rupă de el, cu atât mai mult mamei, care, de câteva zile, doarme cu prima lui jucărie în braţe. "Gina are şi azi sentimente de vinovăţie nejustificate. A trebuit să intervenim energic, pentru că se izolase din cauza suferinţei", spune tatăl. Sunt topiţi după copilul "cu ochi mari, blânzi, de adult", care deşi nu vorbeşte şi nu poate să meargă, "ştie să se bucure, râde în hohote, are reclame şi jucării preferate, face diferenţe", spune mama.

CAZ BLOCAT ÎN JUSTIŢIE

Drama lui Sebastian se întinde pe patru procese

Progresele în justiţie sunt la fel de lente ca cele pe care le face Sebastian. Cei doi soţi spun că au în total patru procese deschise împotriva medicilor şi asistentelor care le-au nenorocit copilul lor.

FERMI. Părinții lui Sebatian nu-i iartă pe medicii vinovați

După aproape cinci ani de când au depus plângeri, au fost înştiinţaţi de curând că Parchetul a dispus începerea urmăririi penale împotriva a patru persoane-Alexandru Badiu, medicul care a monitorizat iniţial sarcina Ginei, medicul Mirela Moarcăş, care a preluat cazul, unul din rezidenţii prezenţi în acea noapte şi o asistentă.

Colegiul Medicilor Bucureşti a găsit doi medici vinovaţi în cazul Sebastian Lungu: Cristian Rădoi, şeful gărzii din acea noapte, care a fost suspendat şase luni din activitate şi medicul Mirela Moarcăş, căreia i-a fost interzis să mai profeseze un an. Părinţii sunt revoltaţi că decizia nu a fost niciodată pusă în aplicare. "Colegiul Medicilor din România care dă verdictul final, a întors decizia colegilor din Bucureşti", spune tatăl lui Sebastian.

O altă lovitură au primit şi din partea comisiei de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică. După ce au plătit un expert cu 8.000 de lei, au fost nevoiţi să dea instituţia în judecată pentru a afla rezultatul anchetei. L-au primit, în final, pe un rând: "nu este caz de malpraxis".

Părinţii au fost nevoiţi, de asemenea, să dea în judecată Ordinul Asistentelor şi Moaşelor, pentru a afla ce decizie au luat în cazul asistentelor implicate. "Evident, am câştigat, iar Ordinul ne-a dat un răspuns incredibil: asistenta s-a pensionat şi, ca atare, n-o putem sancţiona", se revoltă Marius.

Având "o experienţă mare în tragedii", soţii Lungu s-au hotărât să înfiinţeze o asociaţie de luptă împotriva malpraxisului, prin care vor să ajute vcitimele. Nici situaţia lor nu este fericită, costurile terapiei sunt peste posibilităţile lor financiare. Oricine vrea să-l ajute pe micuţul Sebastian poate face o donaţie în contul RO 69 RNCB 0245036622920004, deschis la BCR, pe numele Lungu Nansi.

CITIŢI ŞI: